Sabina FATI
Un partid regional în Transilvania - o mînă de ajutor pentru PDSR
Forum 
Pe fondul nemulțumirilor socio-economice, electoratul românesc tinde să se radicalizeze și să dea încredere mai degrabă forțelor politice antireformiste decît partidelor cu platformă democratică. Maturizarea politică a opiniei publice autohtone continuă să întîrzie nu doar datorită tarelor dobîndite pe parcursul celor 50 de ani de comunism. Întîrzierea a fost accentuată de felul în care partidul lui Ion Iliescu a administrat treburile țării, aproape mereu prin măsuri de criză, dar și de ezitările coaliției guvernamentale din ultimii patru ani și a liderilor acesteia, care au amînat reforma economică, reforma politică și reforma morală. La persistența mentalităților comuniste s-au adăugat pe rînd refuzul PDSR de a se alinia împreuna cu celelalte state din zonă pentru a respecta drepturile minorităților și celelalte standarde cerute de statele occidentale democrațiilor incipiente, iar apoi incapacitatea forțelor democratice care au preluat puterea în noiembrie 96 de a pune în aplicare programe reformatoare.

În acest peisaj de politici ambigue, de conservare a vechilor structuri, de declarații îngrijorate de unitatea și integritatea statului venite nu doar dinspre experții serviciilor de informații greu de reciclat sau dinspre înalții ofițeri ai armatei educați în regimul ceaușist și chemați în funcții de mare răspundere de regimul Constantinescu, ci și de la președintele Constantinescu în vremea cînd nu renunțase la lupta pentru încă un mandat, discuția despre un partid regional transilvanean ar putea fi utilă doar la nivel teoretic. Dar și teoretizările de acest tip ar putea fi folosite de politicienii naționaliști în propriile lor scopuri și transformate în trambuline electorale care să atragă din nou atenția asupra "pericolului care vine dinspre granița de vest”, după o sintagmă des folosită de regimul Iliescu.

Gusztáv Molnár a deschis recent discuția despre necesitatea formării unui partid transetnic în Transilvania. Dar cui ar folosi acest partid? Ce doctrină și ce ideologie va adopta el? Care este scopul său final? Sînt cîteva întrebări care se pun de la sine. Cred că articolul lui Ovidiu Pecican, apărut în ultimul număr al Provinciei argumentează suficient de bine de ce Ardealul are nevoie de un spațiu civic transetnic de dezbatere publică și nu de un partid politic. La întrebarea cui ar folosi în acest moment un partid regional în Transilvania, răspunsul este destul de simplu, dacă analizăm acțiunile politice ale ultimilor zece ani: în primul rînd politicienilor care cultivă latura naționalistă a electoratului și Partidului Democrației Sociale, în mod special, fiind că va putea deturna cu ușurință atenția opiniei publice de la chestiunile sociale și economice pe care a promis să le rezolve imediat ce ajunge la guvernare, spre alte spaime, pe care mulți dintre români nu le-au depășit încă.

Gusztáv Molnár, care a adus în discuție necesitatea formării unui partid regional în Transilvania, argumentează pe baza teoriilor consociative rolul pe care această regiune l-ar putea avea în dezvoltarea pluralistă a României. Dar demonstrația sa ține prea puțin cont de realitățile imediate, de posibilitățile și capacitățile politicienilor români și maghiari de a pune în practică elementele democrației consociative. Românii din Transilvania au într-adevăr o istorie lungă a exercițiului democratic și o tradiție a legalismului dus pînă la ultima limită, dar transilvanismul, rămîne pentru cei mai mulți români din Ardeal, mai degrabă o "chestiune” culturală, decît o ideologie politică.

Este evident, chiar dacă Gusztáv Molnár ezită să o spună direct, că formarea unui partid regional în Transilvania ar avea ca scop, pe termen mediu, obținerea autonomiei acestei regiuni. Românii se tem, însă, că acesta ar fi primul pas spre desprinderea Ardealului. Și cîtă vreme România nu va fi integrată în Uniunea Europeană această temere nu va dispărea și orice discuție despre regionalizare și autonomie va fi privită în cel mai fericit caz cu scepticism, chiar dacă mecanismele acestor descentralizări pot fi înțelese rațional și sînt circumscrise cadrului legal. Pe de altă parte un partid regional nu poate fi constituit de sus în jos, după modelul centralismului democratic. Atunci cînd ardelenii, indiferent de etnia din care fac parte, vor trăi cu mult mai bine decît locuitorii celorlalte provincii, cînd își vor fi rezolvat problemele interetnice pe plan regional fără intervenția centrului, cînd opinia publică de aici va fi pregătită pentru o descentralizare politică, atunci probabil că politicienii transilvăneni și intelighenția ardeleană, eliberați de complexul periferiei, vor lua în discuție și problema unui partid regional. Pînă atunci, însă, orice forțare a notei în această direcție ar putea compromite pentru multă vreme această idee.

2000.11.11.